Poate nu?

E noapte şi totu-i pustiu,
E o tăcere de şoaptă,
Şi cred şi poate ştiu
E noapte, nu fac nici o faptă.
O melodie fină îmbie tăcerea,
Sîngeroasă şi cruntă-i durerea,
O lacrimă prelinsă-ncet
O rană făcută în piept
O picătură de sînge
Un zîmbet însă din nou plînge
Aşteaptă însă în zadar
Coboară un gust prea amar
Şi singură sufăr în pustiu
Aş vrea lîngă tine să fiu
Dar eşti prea departe de mine
Mie greu şi mă gîndesc doar la tine
Ridic ochii spre cer şi mă rog
Încă puţin să trăiesc
Sa-ţi simt suflarea, atingerea,
Sa-ţi spun cît de mult te iubesc.
Şi e ultima dată
Cînd pot să-ţi spun că ţi-am fost devotată
Şi cît am să mai sufăr
Şi cît am sa regret?
Nu vreau să te pierd,
Şi iţi spun - TE IERT.

Autor: Bunia Marina