Moartea este considerata etapa terminala a vietii. Pe de alta parte, nu pot fi ignorate teoriile care prezinta existenta vietii dupa moarte. Fara a le desconsidera, nu le prezentam aici, deoarece recurgem la reprezentarea vietii ca etapa dintre doua borne, nastere si moarte. Altfel ar trebui sa inventariem si teoriile privind posibilele vieti anterioare, ajungind la o existenta continua, greu, daca nu imposibil, de delimitat.Referindu-ne la moarte, subintelegem moartea fiziologica. Totusi exista moartea psihologica, e drept, strins legata de cea fiziologica, dar si cea sociala. Cea din urma incepe o data cu pensionarea, putind fi inteleasa prin prisma studierii locului si rolului persoanei in societate. Perceptia asupra mortii sufera la rindul ei o transformare, de la ignorare in copilarie (mai ales din cauza neintelegerii) pina la o familiaritate discreta, comuna batrinetii.
Dupa aceste citeva consideratii preliminare, vor fi aduse in discutie doua aspecte, primul privind narcisismul, iar al doilea pulsiunile de moarte (introduse de Sigmund Freud).
Oare ce altceva este dorinta de a ramine mereu tinar decit deghizarea narcisismului? Ca argument poate fi citata afirmatia eroului lui Wilde, Dorian Gray, "Daca observ ca imbatrinesc, ma omor." Cum ar putea fi explicat refuzul procrearii, al nemuririi biologice prin urmasi? Ce determina individul sa treaca peste instinctul autoconservarii? In acest caz, instinctul sexual se afla in opozitie cu predispozitia narcisica, iar refuzul procrearii echivaleaza cu negarea propriei morti.
Relatia subtila dintre narcisism si moarte a fost observata si de un scriitor, Spiess, citat de Otto Rank in "Dublul. Don Juan" (traducere Georgeta-Mirela Vicol): "Nu este vorba despre un atasament fata de viata paminteasca, deoarece omul o uraste destul de des ... nu, ci de dragostea omului pentru propria sa personalitate pe care o poseda in deplina constiinta, dragostea pentru propriul sau eu, pentru eul central al individualitatii sale care il inlantuie pe viata. Aceasta iubire de sine este un element inseparabil de intreaga sa fiinta. In el, instinctul de conservare isi gaseste radacina si pamintul. Din el se naste dorinta profunda si intensa de a scapa de moarte, de nimicire si speranta trezirii la o noua viata, la o noua era a evolutiei. Ideea de a se pierde pe sine insusi ii este insuportabila omului, aceasta idee ii face moartea atit de ingrozitoare. Daca i se da acestei sperante - dorinta numele de vanitate copilareasca, de megalomanie ridicola, nu are importanta, ea traieste in pieptul nostru, ne influenteaza si ne conduce faptele si gesturile."
Din perspectiva lui Sigmund Freud moartea este una dintre "componentele" fundamentale ale psihicului uman, el introducind conceptul de pulsiune de moarte. Definitia conceptului, data in "Vocabularul psihanalizei" (traducere Vera Sandor) este redata mai jos: "In cadrul ultimei teorii freudiene a pulsiunilor, desemneaza o categorie fundamentala de pulsiuni ce se opun pulsiunilor de viata si care tind la reducerea completa a tensiunilor, adica la readucerea fiintei vii la starea anorganica. Indreptate mai intai spre interior si tinzind la autodistrugere, pulsiunile de moarte sunt secundar dirijate spre exterior, manifestindu-se sub forma pulsiunilor agresive sau de distrugere." Freud, mergind mai departe cu interpretarea conceptului, spune in "Compendiu de psihanaliza" ca "orice fiinta moare in mod necesar din cauze interne". Si intr-un alt pasaj: "Astfel daca admitem ca fiinta vie a aparut ulterior organicului si s-a ivit din el, pulsiunea de moarte este in concordanta cu formula dupa care o pulsiune tinde sa se intoarca la o stare anterioara".
Sa examinam putin motivele care au condus la introducerea conceptului:
- Fenomenele de repetitie ce nu pot fi explicate prin cautarea satisfactiei libidinale;
- Sadismul si masochismul, precum si ambivalenta si agresivitatea;
- Explicarea urii prin pulsiuni sexuale era inconsistenta.
Critici exista pentru ambele perspective, insa ele nu se inscriu in scopul prezentarii curente. De asemenea, ne-ati putea sugera alte puncte de vedere, pentru a le publica pe site-ul PsiRo.
Autor: Bogdan Surdea
Postări
